Limba descântecelor românești

Autoarea delimitează, în lucrarea de față, două spații lingvistice distincte ale descântecului, cel al formulelor și cel al tehnicilor (indicațiilor) magice, extinzând descrierea prin luarea în considerație a unor aspecte semantice și pragmatice inedite. Analizele existente – cea a lui Al. Rosetti, de exemplu – sunt completate și reinterpretate examinându-se denumirile rolurilor, acțiunilor și interacțiunilor magice. Astfel, în cadrul formulelor sunt abordate seriile fonetice, morfologice, sinonimice, cuvintele vagi, valoarea semantică pozitivă sau negativă a cuvintelor pe plan magic, semantismele magice sau metaforele modelatoare. Sunt discutate, de asemenea, cuvintele ezoterice sau sensurile ezoterice ale unor cuvinte uzuale, precum și cuvintele-cheie (nume de plante, obiecte, substanțe magice etc.) la care se recurge în specificarea tehnicilor magice.